De ce?

N-ai să vezi la şcoală vreo disciplină care se ocupă cu fericirea oamenilor.

Despre fericire… despre dragoste, amăgire, tristeţe, reuşită după înfrângere. Nu ai să înveţi asta la şcoală, deşi în viaţă te loveşti de fiecare. Nu înţeleg de ce lucrurile importante suferă această amânare, cu gândul ”las’că or învăţa ei când o să fie timpul” sau ”lasă că îi învaţă altcineva”.

Ce poţi învăţa despre fericire? Fericirea este ceva care nu are se defineşte în dex aşa:

FERICÍRE, fericiri, s.f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. ♢ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de împrejurări favorabile. – V. ferici.

Dar ce este de fapt fericirea? În ce constă pentru noi fericirea? De ce nu putem să învăţăm despre lucrurile care ne fac fericiţi, care împiedică dezamăgirile să ne descopere?

De ce nu putem învăţa la şcoală despre tristeţe, să învăţăm cum să o evităm, să învăţăm că ne face rău, că ne pierdem în ea dacă nu ştim să o ocolim.  Ce este de fapt tristeţea? Este o ceaţă neagră care înghite şi soarele de pe cer? Este ceva ce poate fi înfrânt? De unde să ştiu eu?

TRISTÉȚE, tristeți, s.f. Starea sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; p. ext. regret. – Trist + suf. -ețe (după fr. tristesse, it. tristezza).

Dezamăgirile. De unde să ştiu eu cum să trec peste ele, cum să le ocolesc, cum să le accept? De ce există, ce reprezintă pentru mine? Cum să nu mă lovesc de ele, cum să le evit, cum …? De ce există? Ce pot să îmi facă?

DEZAMĂGÍRE ~i f. 1) v. A DEZAMĂGI și A SE DEZAMĂGI. 2) Pierdere a iluziilor; înșelare a speranțelor; deziluzie; decepție. /v. a (se) dezamăgi

Dragostea. Ce este de fapt dragostea? Explicaţi-mi mie şi copiilor din zilele de azi. Pentru că noi nu ştim.

Dragoste ≠ ură, urâciune

Trebuie să învăţăm că trebuie să ne acceptăm aşa cum suntem, să ne iubim, să nu ne mai urâm. Dar cum?

De ce nu învăţăm la şcoală şi despre astea? Că mie mi se par mult mai importante decât alte chestii care nu mă vor ajuta la fel de mult în viaţă. Trebuie să învăţ ce e aia dezamăgire, ce e aia tristeţe, ce e aia dragoste, pentru că fără să vreau o să mă izbesc de ele în viaţă şi nu o să ştiu cum să reacţionez.

Există părinţi, există mame dispuse să ne explice absolut tot. Dar aşa mă pot învăţa acasă ai mei şi matematică, şi engleză, şi română şi biologie ETC. De ce lucrurile cele mai importante sunt considerate atât de banale şi uşoare, încât să nu aibă nevoie de acea ”aprofundare”?